O durere la nivelul gleznei, disconfortul persistent, inflamația și rigiditatea sunt toate simptome pe care mulți le resimt în urma unei entorse de gleznă mai mult sau mai puțin severe. Însă, când aceste simptome persistă în timp și par să se intensifice odată cu activități precum alergatul, săriturile sau mersul prelungit, ele pot semnala ceva mai profund: leziuni osteocondrale ale talasului sau osteocondrită disecantă a talasului (ODT).
Ce sunt leziunile osteocondrale ale talasului și cum pot fi ele diagnosticate corect? Cum îți dai seama că este cazul să mergi la medic și ce tipuri de tratamente avem la dispoziție pentru a te ajuta să scapi de simptomele supărătoare? Descoperă în continuare răspunsuri la toate aceste întrebări și află cum poți preveni astfel de afecțiuni, pentru a te bucura din plin de activitățile tale preferate.
Ce este talasul?
Talasul este osul gleznei. El se află între calcaneu (osul călcâiului) și oasele piciorului inferior (tibia și fibula), formând împreună cu acestea articulația gleznei și este protejat de un strat de cartilaj.
Funcția principală a talasului este să conecteze piciorul de talpă, transferând greutatea corporală de la gleznă la picior. El ne ajută să ne menținem echilibrul în timpul mersului și, împreună cu celelalte oase ale articulației gleznei, facilitează mișcarea liberă și flexarea piciorului și a gleznei.
Ce sunt leziunile osteocondrale ale talasului?
Leziunile osteocondrale ale talasului, numite și osteocondrită disecantă talară (ODT) apare atunci când un fragment din talas (osul gleznei) și/sau cartilajul care îl protejează este deteriorat și se necrozează ca urmare a lipsei de flux sanguin în acea zonă. Aceste leziuni se dezvoltă de obicei fie în partea interioară superioară sau medială a talasului, fie în partea exterioară superioară sau anterolaterală a acestuia. Încetinirea fluxului sanguin în zona afectată poate duce la o afecțiune dureroasă și greu de vindecat.
Fragmentul de os și/sau cartilaj necrozat poate rămâne pe loc sau se poate desprinde parțial sau complet. În cazuri severe acesta poate deveni chiar un corp liber în circulație care riscă să blocheze articulația gleznei. De obicei, fragmentul necrozat se deplasează doar în cazul în care atât osul, cât și cartilajul sunt deteriorate.
Această deplasare a fragmentului necrozat dictează și severitatea sau stadiul în care se află afecțiunea.
Există, așadar, mai multe stadii ale leziunilor osteocondrale ale talasului (după Berndt și Harty):
- Stadiul 1: Arie mică de compresie a osului subcondral
- Stadiul 2A: chist subcondral
- Stadiul 2B: fragmentul este parțial detașat
- Stadiul 3: fragmentul este complet detașat dar nu este deplasat
- Stadiul 4: fragmentul este liber
Care sunt cauzele leziunilor osteocondrale ale talasului?
Aproximativ 85% din aceste leziuni sunt provocate de unul sau mai multe traumatisme directe la nivelul gleznei. În această categorie intră luxațiile, fracturile, entorsele de gleznă sau microtraumatismele repetate.
Există și cazuri de osteocondrită determinate de o suprasolicitare a gleznei prin prea multe mișcări repetitive, în timpul a diverse activități cum ar fi cele care implică sărituri sau alergat.
Simptome ale leziunilor osteocondrale ale talasului
Simptomele leziunilor osteocondrale ale talasului sunt, de cele mai multe ori, foarte asemănătoare cu cele ale unei entorse de gleznă. Ele pot include:
- Durere intensă în partea interioară sau exterioară a gleznei
- Inflamație
- Rigiditate
- Vânătăi și înroșire a gleznei
- Slăbiciune și instabilitate la nivelul gleznei
- Senzația de prindere sau blocare a articulației gleznei
- Dificultatea de mișcare
Durerile de la nivelul gleznei se pot intensifica atunci când mergi pe jos, alergi, faci sport sau faci activități care implică sărituri.
Există și cazuri în care osteocondrita disecantă talară este asimptomatică, fiind descoperită „din greșeală” atunci când se efectuează investigații pentru alte posibile probleme.
Pentru că nu există simptome specifice de leziune osteocondrală, există, deci, riscul ca afecțiunea să poată fi confundată cu o luxație sau entorsă care nu se mai vindecă. Diferența poate sta în evoluția simptomelor în timp.
Spre exemplu, o entorsă se manifestă prin simptomele de mai sus, dar, în timp, pe măsură ce aplicăm tratamentul potrivit, simptomele se diminuează. În cazul osteocondritei se poate întâmpla exact invers: simptomele devin din ce în ce mai greu de suportat odată cu trecerea timpului, astfel încât ajungi chiar să eviți să folosești piciorul afectat din cauza durerilor, iar riscul de blocaj al gleznei crește semnificativ.
Cum punem un diagnostic corect?
Așa cum spuneam mai sus, leziunile osteocondrale ale talasului au simptome care se aseamănă foarte mult cu cele ale unei entorse de gleznă sau luxații. Acest lucru face procesul de diagnosticare mai greu și nicidecum posibil fără a merge la medic.
Dacă după un accident sau o răsucire a gleznei este ușor să spui că ai o entorsă și să te tratezi acasă cu gheață, antiimflamatoare și repaus, în cazul leziunilor osteocondrale lucrurile nu mai sunt chiar atât de simple.
Și atunci, primul pas pentru un diagnostic corect este programarea unei consultații de specialitate în cabinetul unui medic ortoped.
În cadrul programării medicul îți va pune o serie de întrebări despre simptome și istoricul tău medical. De asemenea, va face un examen fizic pentru a verifica nivelul de durere și aria de mișcare posibilă.
Pentru garantarea unui diagnostic corect dar și pentru a exclude alte afecțiuni cu simptomatologie asemănătoare, vor fi necesare radiografii și poate chiar și RMN sau CT, în funcție de situație.
Un diagnostic corect ține cont de toate aspectele de mai sus, având ca principal scop să identifice cât mai corect problema cu care te confrunți și să găsească soluțiile de tratament cât mai potrivite pentru vârsta, stadiul afecțiunii, stilul tău de viață și alte aspecte importante. În fond, facem echipă pentru a ne asigura că te vei putea întoarce cât mai repede la activitățile preferate, fără dureri și fără disconfort.
Putem trata leziunile osteocondrale ale talasului în mod conservator?
La fel ca majoritatea afecțiunilor ortopedice, leziunile osteocondrale ale talasului diferă în severitate. Atunci când acestea sunt identificate în stadiu incipient, există forme de tratament conservator pe care medicul ți le poate recomanda, cum ar fi:
- Imobilizarea gleznei în gips pentru câteva săptămâni;
- Exerciții de recuperare medicală (fizioterapie, kinetoterapie) pentru întărirea mușchilor din jurul gleznei și pentru reducerea simptomelor;
- Odihnă;
- Evitarea activităților care ar putea pune presiune pe glezna afectată;
- Aplicarea de gheață pentru reducerea inflamației;
- Deplasarea cu ajutorul dispozitivelor medicale, precum încălțăminte specială sau cârje, pentru a nu pune presiune pe gleznă;
- Medicamente antiinflamatorii;
Pentru ca tratamentul conservator să dea roade este necesar ca afecțiunea să fie depistată cât mai repede și leziunea să fie relativ mică. Vârsta pacientului este, de asemenea, importantă în procesul de vindecare. Pacienții mai tineri se pot vindeca mai repede sau pot vedea o mai mare îmbunătățire a simptomatologiei în urma tratamentului conservator, comparativ cu adulții sau vârstnicii.
Când recurgem la operație pentru leziuni osteocondrale ale talasului?
Când afecțiunea nu răspunde la tratamentul conservator, leziunile sunt severe și avansate și afectează semnificativ viața pacientului, avem la dispoziție metode chirurgicale minim-invazive de tratament. Acestea presupun incizii foarte mici, de doar câțiva milimetri și o recuperare mult mai ușoară pentru pacient, cu minim sau zero durere.
Printre cele mai des utilizate metode chirurgicale minim invazive se numără curățarea (sau debridarea) pe cale artroscopică a leziunii osteocondrale. Prin incizii de doar câțiva milimetri, introducem instrumente medicale de ultimă generație, cu ajutorul cărora curățăm leziunea, ajutând în acel fel aproximativ 75%-80% dintre pacienții cu osteocondrită disecantă talară.
Unele leziuni osteocondrale ale talusului sunt însoțite de alte afecțiuni a piciorului (picior plat, retropicior valgus) care necesită tratament concomitent pentru rezultate bune.
Pentru cazurile mai avansate de leziuni osteocondrale ale talasului sau pentru pacienții la care tehnica artroscopică nu a dat rezultate, putem face trasfer de autogrefă autologă osteocondrală. În acest caz, înlocuim cartilajul sau osul deteriorat folosind o grefă din articulația genunchiului pacientului.
În cazul leziunilor osteocondrale de mari dimensiuni sau mai severe se poate opta pentru transfer de alogrefă osteocondrală, procedură prin care înlocuim țesutul și osul deteriorat cu o grefă preluată de la un donator.
Pot să previn leziunile osteocondrale ale talasului?
Pentru că principalele cauze ale leziunilor osteocondrale sunt traumatismele la nivelul gleznei, putem preveni apariția acestor afecțiuni acordând mai multă atenție activităților pe care le desfășurăm. Iată câteva lucruri pe care le poți face chiar acum pentru a preveni leziunile osteocondrale:
- Poartă încălțăminte potrivită, mai ales atunci când desfășori activități sportive;
- Nu uita de încălzire și stretching înainte și/sau după exercițiile fizice;
- Evită activitățile care implică alergat sau sărituri pe teren denivelat;
- Menține o greutate fizică sănătoasă, pentru a nu pune prea multă presiune pe gleznă;
- Dacă ai o entorsă, o luxație sau un traumatism la nivelul gleznei, asigură-te că ai urmat un tratament potrivit și că afecțiunea este vindecată înainte să revii la stilul de viață obișnuit.
Și, nu în ultimul rând, nu îți pune diagnostic acasă sau citind acest articol. Mergi la o consultație de specialitate încă de la primele simptome și ai încrede în medicul tău.
Cu cât descoperim mai repede afecțiunea cu atât avem mai multe șanse să te ajutăm să te vindeci rapid și cu minim de durere.
Concluzii
Leziunile osteocondrale ale talasului pot provoca dureri, disconfort și chiar blocaje ale articulației gleznei, punându-ți piedici mari în desfășurarea activităților preferate sau de rutină.
Pentru că apar după una sau mai multe entorse sau traumatisme la nivelul gleznei, iar simptomele sunt similare cu cele ale unei entorse, un diagnostic corect poate fi pus doar în cabinetului medicului ortoped, în urma unor investigații complexe.
În funcție de severitatea leziunii, de istoricul medical, vârsta și stilul de viață al pacientului, există atât opțiuni de tratament conservator, cât și metode chirurgicale minim-invazive care pot ajuta la o vindecare rapidă, oferind șansa la o recuperare cu minim de durere.
Puține lucruri se pot face, însă, dacă nu te prezinți la o consultație de specialitate, încă de la primele simptome, înainte ca leziunile osteocondrale ale talasului să îți afecteze calitatea vieții și modul de funcționare. Te invit să te programezi online, AICI!
Împreună avem grijă de sănătatea gleznelor tale!